Category Archives: viziuni din vizuini

Crăciunul pentru creştini. Să revendicăm Crăciunul.

E Ajunul Crăciunului. Ne aflăm aici după un post năucitor. Am aflat că în perioada acestui post, vânzările la produse lactate şi din carne au crescut atât de mult încât, retailer-ii, nu producătorii (?!), au fost nevoiţi să ridice preţurile. Am văzut în şcoli reclame care ne fericeau că ne place să colindăm, doar e singura activitate din care mai facem un ban. Am fost bântuiţi din nou de Moş Crăciunul roşu, gras, răguşit de la coada deja tradiţionalilor reni. Anul acesta l-am văzut si beat, neţinând seama de îndemnul la moderaţie promovat de o firmă producătoare de bere. Am văzut rromi isteţi venind acasă de Crăciun cu avionul pe banii francezilor ca să taie porcii cumpăraţi acu’ un an tot din banii franţujilor, tot pe promisiunea că nu se mai întorc vreo doi ani la ei. Am văzut că agenţiile de turism le-au şi reţinut locul pentru drumul în Franţa după Sânt’ Ion. Am văzut sistem de iluminare pe un pod cu 600 000 de euro, brad din 300 de tone de oţel cu trei kilometri de instalaţii care va consuma 151 de megawatti, un cadou de la banca Millennium.Azi un copil mi-a cerut resturi de lumănări că le-au tăiat curentul, n-au de unde plăti factura. Nu pot să-i dau, că’s cuprinse în pangar, da’i dau de alea mici, albe şi rotunde, că oricum sunt mai bune şi ţin mai mult. Ieri alţii de vreo şapte ani s-au împărtăşit. Toţi cred că ei au trei ani, aşa le spune mama. Azi aceiaşi “m-au colindat”. Vai de mama ei colindă… Le-am dat bani, dar şi-u umplut gurile cu “turtce” că’s dulci şi acu’ apucă la ele. Peste un sfert de ceas îl vad pe tatăl unuia dintre ei, într-o mână ţine câteva pungi de chips-uri, de cealaltă atârna greu plasa cu bere. La parohie Consiliul s-a tot codit dacă să ceară cultul 20 de lei pe an sau nu, că lumea e săracă.

La magazine în sat e coadă, în Timişoara traficul e dat peste cap, supermarket-urile sunt pline. După Vecernie colindele noastre sună bine, că Biserica e goală şi are rezonanţă.

Hristos e însingurat de Crăciun.

Să revendicăm Crăciunul.

Pentru că noi creştinii am stricat Crăciunul şi ne-am învăţat să punem pe masă opulente bunătăţi, să aplaudăm josnic inaugurări stupide de brazi artificiali ca tot ceea ne înconjoară, să căscăm gura la risipiri de bani publici în luminiţe pe poduri, mii de megawatii arşi pe coteţe sau poduri reci suntem datori să redăm lumii Crăciunul.
Crăciunul fie al rugăciunii.

Naşterea lui Hristos să vă fie de folos.

Iar de nu vreţi aşa, vă urez:

Consum Fericit!

thumb_badge_avatars_7.jpg

preluat de pe Cronica Parohiei Alioş cu acordul autorului.

Anunțuri

Incapabili perfect capabili

În deplin spirit ortodox, Agrişa a depistat un nou paradox al credinţei ortodoxe: incapabilii perfect capabili.
Incapabili să facă un masterat fără a cumpăra lucrări dacă nu le pot strecura pe cele luate de pe net, fără a mitui profesori care la rândul lor şi-au luat postul prin mită.
Incapabili să aibe o viaţă de familie creştinească fură scaune de onoare … citiţi mai departe…

Popi şi preoţi

Agrişă face distincţia dintre popi şi preoţi.

Popii ar fi cei care prin faptele lor se depărtează de sacralitatea slujirii preoţeşti.

Fură din banii bisericii, curvesc, trăiesc în lux, iau bani pentru slujbe în mod nejustificat, e clar , sunt popi.

Îşi văd de treaba lor, fac acte de caritate, nu ţin să aibe răspunsul la toate, trăiesc modest, Agrişă spune că s-ar putea să fie preoţi.

Cu timpul am ajuns şi eu să îi împărtăşesc punctul de vedere.

Dar Agrişă, plusează, şi afirmă că preoţii care trăiesc opulent, preoţii care conduc automobile de lux, folosesc gadget-uri high end, au case sfidătoare, ale căror neveste nu se implică în activitatea parohiei, care sunt iubitori de „ale lumii” s-ar putea să fie popi.

Cert este că opulenţa clerului a revoltat mereu. Oricum nimic nu prinde mai bine chipul preoţesc decât moderaţia.

Florin Chilian are aceste versuri :

Să nu ai alţi dumnezei :

Popii au conturi in banca, cerurile nu-i încap
Oficiază cununia între Dumnezeu şi drac
Ca-n viaţă…
Nu le mai ajung arginţii, preţul vânzări a crescut
Se îneacă-n lacrimi sfinţii, ne întoarcem la-nceput
Ca-n viaţă…
Popii umblă cu maşina pe când tu, un biet măgar
Aştepţi binecuvântarea într-o baltă pe trotuar
ca-n viaţă…
Puţini au rămas cu harul de-a ni-L da pe Dumnezeu
Atunci când te rupe viata, alinarea vine greu

Ca-n viaţă…
Dumnezeu e pus la bancă, stă-n cont bine păzit
Popii nu mai fac vecernii, fac biserici pe profit
Ca-n viaţă…
Dumnezeul lor e banul care Fiul a tradat
Au vândut până şi taina..Popo…popo, ochi de drac!
Ca-n viaţă…
Au rămas părinţi cucernici prea puţini şi prea ades
Ei au sfărâmat altarul, Doamne, lacrimi au cules
Ca-n viaţă…
In biserica din suflet unde fug când e prea greu
or să pună guvernanţii impozit pe Dumnezeu
ca-n viaţă…
Uite are popa vilă, are barcă cu motor.
Au uitat ce-i cumpatarea, raiul e in curtea lor
Ca-n viaţă…
Nu le mai ajung arginţii, preţul vânzări a crescut
Se îneacă-n lacrimi sfinţii, ne intoarcem la-nceput
Ca-n viaţă…
Plânge sus în cer Maria, lacrimi pe icoana noastră

Se mai nasc minuni pe lume, cine să le-mpartaşească?
Ca-n viaţă…
Se închide-altaru-n suflet, rămâi încuiat pe-afară

Nu mai dă nimeni lumina, Doamne, pentru-a câta oară?
Ca-n viaţă…
Fariseii râd in strană, lumina e ruptă pe cruce
Sub un munte de păcate, Doamne cum le mai poţi duce?
Ca-n viaţă…
Stă Andrei pripit prin geamuri colorate-n Voroneţ

Noi ne cumpărăm iertarea..Doamne..toate au un preţ

Ca-n viaţă…

Legea cultelor şi pretinsa cenzură

„Prietenii” umanişti s-au plâns din nou de încălcarea drepturilor omului în ceea ce priveşte noua Lege a cultelor, mai exact a legii 489/2006.

Două sunt chestiunile ce dor: pretinsa cenzură făcută posibilă de lege şi limitarea numărului asociaţii religioase recunoscute în România ca fiind culte.

Pe rând:

Mass media, cu „amiciţia” binecunoscută faţă de credincioşii ortodocşi a publicat titluri precum cel din Cotidianul: „Legea Cultelor ar putea introduce cenzura”. Organizaţiile care se complimentează reciproc autodenumindu-se „societatea civilă” au organizat jalnice proteste la care au invitat un număr mic de artişti. Câţiva diletanţi, pe ici pe colo, au sărit ca arşi că au auzit ei de undeva ori au citit pe undeva că de acum încolo nu mai e voie să asculte Tiamat ori Nightwish şi mai presus, Doamne fereşte, nu mai pot citi Nietzsche sau Cioran. Al naibii chestie, şi asta tocmai acum când plănuiau să citească Lacrimi şi Sfinţi! 😉

Dar să ne calmăm, legea 489/2006 nu face decât ipostazieze articolul 29 din Constituţia României aprobata prin referendum naţional. Anume: „ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. […]

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.

Articolul 30

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

După cum se vede, nu este posibil ca articolul 13 să fie interpretat în stil comunist aducând cenzura în România. Cred că oricine are mintea limpede şi analizează sinoptic articolele propuse mai sus se lămureşte că protestul nu are obiect real.

Apoi vine articolul 18 din legea 489/2006 cu limitarea recunoaşterii cultelor religioase în funcţie de vechimea de activitate de 12 ani pe teritoriul românesc şi de dovedirea adrenţei a 0,1% din populaţia României.

Să fie asta o problemă? Comisia de la Veneţia (Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept) a dat un raport favorabil acestei legi. Pe site-ul Ministerului Culturii aflaţi şi cum stau lucrurile în Europa Unită, nu suntem singurii cu aceste pretenţii.

Deci a spune că Legea Cultelor nu este europeană este exagerat. A spune că legalizează cenzura e absurd.

Dar ştiţi ce este de-a dreptul vulgar? Că cei mai vizaţi de ea, credincioşii ortodocşi nu s-au interesat de această lege n-o dezbat şi nu-i doare mintea să afle ce impedimente sau avantaje le oferă aceasta lege. De pildă, articolul 9 (1) care este primul articol care afirmă explicit că statul este neutru faţă de convingerile religioase şi astfel se face un pas spre laicizarea statului. Sau articolul 49 (2) care spune că statutele şi canoanele trebuiesc recunoscute de stat.

Sau articolul 21 prin care se dă guvernului puterea de a retrage calitatea de cult dacă li se pare că acel cult încalcă liniştea publică, sănătatea sau morala publică. Aceasta fără să specifice clar care sunt criteriile de determinare ale acelor încălcări.

Ar putea BOR pierde calitatea de cult? Da, dacă vreun guvern va considera că împărtăşirea cu o singură linguriţă ori utilizarea unui potir din metal sau sticlă şi nu a unuia de unică folosinţă precum şi sărutarea icoanelor reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.

Apoi articolul 10 (7) care transformă cultele în furnizori de servicii sociale.

Ortodocşii nu protestează, lasă acest lucru pe seama umaniştilor.

Între timp, lumii i se pare ca aceia există şi au dreptate.

În acelaşi timp se întreabă dacă în afara preocupării de a minimaliza impactul dosarelor de la Secu’, ierarhii au şi alte preocupări.

Detalii şi un punct de vedere apropiat la Gruparea Aproape .