Onor Timişoarei

Sunt 17 ani de când a fost împuşcat.

Moartea i-a fost mai aproape decât oricine, a scăpat în mod minunat selecţiei pentru crematoriu. Viaţa lui a fost în mâinile prietenei şi la dispoziţia celor pe care Dumnezeu i-a scos în calea ei.

Ce a contat atunci pentru el? Rockul, chefurile, colegii? Oare el ştie?

În zi de azi, îmbrăcat în reverendă, trece anonim pe lângă oameni care se bucură de libertatea câştigată şi prin sângele lui. Pentru ei a sărutat moartea pe gură.
Totuşi unii l-au întrebat acuzator unde a fost Biserica la Revoluţie.

Pe stradă. Ar putea să le spună, dar ar însemna un lung demers anticlericalist care ar duce la expunerea eroismului său.

Ori el evită acest lucru. Şi eroismul său continuă în asumarea învinuirilor care nu-i aparţin.

Într-atât încât sunt zeci de oameni care cred că-l cunosc dar nu ştiu că sub reverendă, în coasta lui, ca într-a Domnului său, se ascunde incredibilul adevăr.

Jertfa de sânge care a renăscut Biserica.

Onor Timişoarei în ’89 şi tinerilor care au renăscut libertatea.

Acu’ 17 ani

Timişoara fierbea pe străzi întunecate.

La egal cu domnul Emil Moise

Iaca, nu doar Emil Moise este ameninţat pentru icoane. La un comentariu la postarea „Mulţumesc din inimă domnului profesor Emil Moise”, Bogdan H. mi-a spus că-şi ascute cuţitul pentru întâlnirea cu noi.

Deci…meci egal!

Şi ca Bota alţii…

Azi am fost plecat, Agrişă mi-a spus că l-au prins pe Bota. Mâna cu 240 de km/h pe contrasens.

Dacă-i popă, Domnul i-o fi copilot.

Da’ nu i-a fost. De ce? Pentru ca Bota nici măcar popa nu-i. De preot ce să poţi spune?

Ca să fii popă trebuie să ai studii teologice şi să prosteşti, pe parcurs sau după. El nu le are. Aşa zice Arhiepiscopia Bucureştilor.

Bota ştie însă tipic. A slujit la Laura Stoica. Ştie să toarne vin pe colivă. Probabil că ştie canoane, Sfinţi Părinţi, condamnă ierarhi şi ecumenişti, tună şi fulgeră împotriva delăsării ascetice. Şi, tipic, scoate draci. Sigur există şi destui oameni care chair credc ă-i sunt recunoscători.

Dacă Patriarhia Romăna a spus că nu e preot în cadrul BOR, nu este. Îşi arogă calităţi pe care nu le are.

Până una alta:

  • nu primiţi la nici un serviciu religios vreun preot pe care nu l-aţi invitat;
  • dacă totuşi insistă să slujească şi preotul care vă este cunoscut admite asta faceţi cunoscut că nu veţi plăti decât preotul/ preoţii pe care l-aţi/i-ati invitat;
  • nu vă spovediţi la preoţi care nu sunt cunoscuţi de preoţii din parohia în care trăiesc;
  • nu daţi bani unui călugăr doar pentru că pretinde că e călugăr. Dacă totuşi vreţi să donaţi mănăstirii, cereţi nr de cont şi viraţi prin bancă sau trimiteţi banii direct la mănăstire prin poştă;
  • Dacă sunteţi în situaţia de a caza un preot care este necunoscut în zona în care locuiţi solicitaţi fără sfială prezentarea actelor de identitate, încercaţi să retineţi sau copiaţi seria.
  • refuzaţi participarea la orice slujbă de exorcism care nu îndeplineşte condiţii precum: săvârsirea slujbei de un duhovnic de vârstă venerabilă, ascetic, cunoscut, vieţuitor în mănăstire sau parohie recunoscută de Patriarhia Română. Dacă duhovnicul e tânăr chiar dacă pare plin de har, nu acceptaţi exorcismul.

Acestea sunt adresate credincioşilor ortodocşi. Nu sunt făcute cu altă autoritate decât cu cea a conformităţii cu doctrina, canoanele şi leguirile acceptate de BOR.
Toate cele de mai sus pot fi făcute cu politeţe şi bun simţ. Nu vă purtaţi de parcă aţi şti sigur că aveţi de a face cu un şarlatan. Puteţi neîndreptăţi un preot adevărat şi cinstit iar acest lucru înseamnă prigonire. Cei credincioşi ştiu ce înseamnă pentru suflet să prigoneşti un preot cinstit.

Banalitate în straie duhovniceşti

Demult se plimbă pe lângă noi copilăreasca întrebare cu variabilă pe la mijloc:

Ce X ai lua pe o insulă pustie?

Agrişă are azi varianta:

„Cu ce duhovnic ai sta pe o insulă pustie?”

Agrişă ar sta cu părintele Dorin. Cu el ar dezbate în pacea izolării derapajele unei posibile lumi seculare atât de îndepărtată încât ar părea ireală.

Eu n-am pe nimeni. Dar cred că dacă aş rămâne accidental pe o insula pustie aş dori să fie anunţat părintele Miloş. Astfel, el la Bocşa, eu pe insula ascetismului accidental, am fi împreună în rugăciune. M-aş ruga mai tot timpul, ca să fiu sigur că astfel mă rog deodată cu el iar el s-ar ruga mai tot timpul ca să-mi uşureze efortul de a mă însoţi cu el în rugăciune.

Voi?

Întâlnirea cu Ştefan

Cu Ştefan Tălpălaru, Agrişă şi cu mine avem o relaţie de fan club. Noi, fani anonimi, el admirat.

Într-o seară plimbându-mă prin blogosat am dat de Stefan’s rant şi m-am bucurat că printre toate preocupările am regăsit şi credinţa. Şi nu oricum ci în forma ei sublimă- revolta! Credinţa fără revoltă e formalistă şi goală. E credinţă fără pasiunea întrebării. Pentru că revolta este în spiritualitate trăirea intensă a importanţei răspunsurilor.

Lui Agrişă i-a plăcut mult incisivitatea şi acurateţea lui Ştefan. „Bună plămadă” a spus când i-am citit disputa mea cu el. „Tu, pe de altă parte, neatent, grăbit şi dezlânat”.

Nu ştiu dacă v-am spus, Agrişă nutreşte o formă rară de agorafobie, e webofob. Se teme de expunerea publică prin web. N-ar scrie un rând pentru net în nici un caz. Îl îngrozeşte elasticitatea ortografiei pe net, strâmbă din nas când fac typo, plânge când vede texte fără diacritice şi urlă când vede tz, sh & comp. Mă rog, ciudăţeniile lui…netul nu-i Academie.

În contextul ştirii despre „impertinenţa” Bisericii de a se autofinanţa Ştefan a lasat un semnal de genul „receptat”!

Desigur, având cu totul altă părere decât el (veţi vedea că mai mult aparent şi în formă) am considerat oportun să mă întâlnesc cu cu el. Îmi pare o dezbatere de calitate şi pertinentă. Nu are rost să o reproduc, dar sperând că nu-l deranjăm prea mult pe Ştefan, vă invit pe la el.

Confirmare

Teama lui Agrişă de sistemul medical românesc se amplifică pe măsură ce rămân tot mai puţine zile până la aderare.

A aflat de la ştiri că o femeie din Arad a fost plimbată în nebunie de la un spital la altul. Mi-a spus că se miră de un lucru, cum de după ce au plimbat-o la municipal, apoi la dermatologie de unde au dus-o la ortopedie şi au cărat-o din nou la munnicipal nu au plimbat-o si la o mănăstire poate-i spune vreun preot ceva rugăciuni. Nu spre binele ei, ci al celor de la ambulanţă, că dacă murea femeia puteau da vina pe preot.  Iar rana de pe picior ar fi fost de la faptul că ritualul de exorcizare presupune legarea victimei de picior pe o cruce răsturnată.

Aşa, fără protecţia popii, dacă s-ar fi întâmplat ceva, cei de pe ambulanţă ar fi fost de vină, nu sistemul.

Păi? Şi să nu-i dau bani la Agrişă să scoată furunculul din dos la Viena sau Paris?

Doar avem mesaje pozitive în acest sens de la conducători.

Agrişă: Mulţumesc din inimă domnului profesor Emil Moise!

Agrişă cum deja îl ştiţi este când profund, când superficial şi mai tot timpul ciudat.

Azi şi-a închinat ziua de rugăciune domnului Emil Moise.

Eu am fost împotriva acestui gest. La urma urmei, acest micuţ isaur modern are incertituni el însuşi în ce-i priveşte relaţia cu credinţa. Apoi gesturile lui, oricum le-ar justifica le văd ca fiind împotriva credinţei şi-l consider un apostat.

Dar Agrişă e senin. Dis de dimineaţă, el se trezeşte la 6 a.m. pentru rugăciune de dimineaţă – ceea ce eu văd ca act extrem, şi-a propus ca la toate rugăciunile zilei, inclusiv la rugăciunile mesei, să-l pomenească pe isaurul Emil Moise.Doar când a văzut că mi-a răsturnat firea cu susu’n jos şi că asta dăunează cercetărilor mele a catadicsit să-mi spună:

– Seme, dacă l-aş întâlni pe fratele (!!!) Emil Moise i-aş mutumi cu cea mai mare sinceritate. Cine ştie câţi ani ar fi trecut până să putem, noi ortodocşii, descoperi câţi prieteni are bunul Dumnezeu. Acum, ca la un semn tainic, Dumnezeu a vorbit nu doar prin gura dreptmăritorilor ci şi prin a celor cu care prea ades avem atâtea de rostit cu neputinţă contradicţiei. Ai văzut cum atât de multe religii, culte şi confesiuni s-au aliat pentru apărarea prezenţei credinţei în viaţă socială? De acum aproape că nu mai contează ce se hotăreşte în Pretoriu sau Sinedriu, vânzarea e spre bucurie, ortodocşii vor şti că nu stau singuri înfruntând secularismului. Iar politicienii vor şti că voturile credincioşilor valorează 170%!

Apoi, cu un gest pe care l-ar putea lua oricine ca teatral dacă nu-i ştie sinceritatea firii, zise:

– Domnule profesor Emil Moise, vă multumesc că aţi fost sabotorul care surpând mina a scos comoara prieteniei în credinţă. Dumneavoastră sunteţi membrul fondator al Solidarităţii pentru Apărarea Drepturilor lui Dumnezeu!

Minune

M-a călcat pe bocanc, unu’ la care-i zice Ţeastă. Nu-i spune degeaba, e căpos deşi nu-i prost de tot. Scriu asta pentu că deja aşteptăm Sfânta Liturghie de Sfântul Nicolae.

Ei bine, cu Teastă m-am întins la vorbe miercurea trecută. Ma ironiza cu un text de reclamă, el e băutor de bere, ceva de genul: „românii au sărvătoari multie…”. Nu vă scriu numele berii că sunt antialcool. Las’ că şi voi vedeţi reclama dacă sunteţi curioşi. Dar ideea e că ăia serbau încheierea reviziei la apa caldă, iar el mă buzărea că serbez pe Sfântu’ Andrei. În fine, mi-a scapat că lui Dumnezeu nu-i place să nu ţinem sărbătorile, iar Ţeastă mi-a oferit un pariu mussolinic. El va bârâi mâinie tractorul când bat clopotele de Prefacere şi dacă lui Dumnezeu nu-i place să-i facă ceva rău.

Mda. Vă vine să credeţi că butucul ăsta de om chiar aşa a făcut? A bârâit tractorul nu doar la Prefacere ci şi când am ieşit de la biserică! Apoi m-a strigat, deşi eram cu părintele:

– Ai văzut, Seme? Sunt bine sanătos, niciodată nu mi-a mers tractorul mai bine! şi a plecat la birt.

Javră de om, m-am gândit şi în sinea mea aş fi dorit din tot sufletul să facă Dumnezeu o minune şi să-l pună la punct.

Spre seară, Agrişă m-a găsit tulburat, voia să-mi arate un nivel la Klotski. Dar ascultăndu-mi păsul a dat din cap mirat şi a spus:

– Seme, da’ ce minunee!

– Ce minune? am întrebat în zeflemea.

– Îţi dai seama ce minune că Dumnezeu nu l-a prăpădit de Ţeastă? La aşa hulă numai minunea milostivirii lui Dumnezeu l-a scăpat!

Dumnezeu a făcut o minune, dar la punct m-a pus pe mine.

Air Wicks

De când şi-a îmbrăcat casa cu polistiren şi a împodobit-o cu termopane în rame de PVC, Agrişă a devenit un fundamentalist al conservării energiei. Orice comunicare cu exteriorul fiind combătută cu vehemete spume şi paste de silicon.

Mi-a părut aiurea să-şi aerisească prin ercondisionăr toată casa. Am pledat pentru ferestre deschise, iar Agrişă a ales să nu mai folosească nici ercondişionărul ca să economisească energia electrică.

– Agrişă! Îţi dai seama cum o să pută în casa ta?!

– Air Wicks, mi-a răspuns, e soluţia modernă. Trezeşte-te omule! Credeai că a aerisi însemnă a îmbunătăţi calitatea aerului respirabil din casă? Nope! Înseamna să inhalezi chimicale din cel mult 36 în 36 de minute ca să îţi pară că-ţi miroase a bine!

Apoi mi-a şoptit: Sunt sigur că Air Wicks e un brand al Solidarităţii pentru Libertatea de Conştiinţă. Te îmbată cu păreri până când putoarea îţi pare bine înmiresmată şi nu te mai temi să-ţi ascunzi încălţările dihoreşti în dulap. Dar, mai ştiu o taină. Cu Air Wicks spui ce vrei, din 8 în 8 minute sau, mă rog, cum îţi place, (aerul) ce iese din gură nu-ţi mai pute.

Am rămas cu gura căscată, pentru acest nebun argumentarea unui punct de vedere este însoţită compulsiv cu ajustarea mediului la conţinutul mesajului.

Wow! Am privit reclama la Air Wicks cu alţi ochi. Fară să vrea Air Wick brenduieşţe ascunderea duhorii. Păcat că nu e originală ideea!

Ce cântăreţi de strană îl enervează pe Agrişă?

Cantorii „pe care îi trage firea la urlare”;

Cantorii care cred că „ştiu tipic” mai mult decât popa;

Cantorii care cer banii pentru slujbe în numele popii;

Cantorii care beau înainte de slujbe ca „să meargă bine pe glas”;

Cantorii care beau vinul de împărtăşanie;

Cantorii care cer colacul popii şi apoi spun că popa dă colacii la porci;

Cantorii care cântă atât de frumos încât uită că slujesc Dumnezeului smereniei;

Cantorii care se fac prieteni cu popa ca să aibe ce povesti în sat;

Cantorii care se iau la întrecere la simplu sau pe echipe în timpul slujbelor;

Cantorii care taie ecteniile cu răspunsul de spaimă să n-apuce altul la cântat;

Cantorii care flirtează cu „muierile când mere popa cu crucea”;

Cantorii care cântă pe glasuri „moştenite din ăi bătrâni”;

Cantorii care lungesc înmormântarea când slujesc un bogat;

Cantorii care…

Dar l-am oprit. Nu mai vreau să ştiu. După popi, acum cantorii? Eşti cam nervos Agrişă. Cine te-o mai fi enervând?

Postări, posturi şi post-uri

Recunosc că nu l-am putut lamuri pe Agrişă că limba română, asemenea unui organism viu, ce este, se dezvoltă. Astfel că este normal să apară un neologism: posturi. Nu, nu cu privire la abţinerea ritualică de la oarecare delicii, nici cu privire la oarece poziţii ale trupului ci cu privire la afişarea unui continut pe un site.

Cârcotaşul ăsta susţine îndârjit că nu e loc pentru un neologism în organismul unei limbi dacă deja există cuvântul cu funcţiile şi caracteristicile pretendentului. Aşadar, Agrişă recomandă: „postări”. Dar eu tot cred că se poate şi „post-uri”, poate mai puţin „posturi”

Ce să mai spunem de „linie” în loc de „rând”?

Ne-am întâlnit prea des cu profesorul Pruteanu? 😉

Secularismul ca o fiară

Am simţit nevoia să comentez la o postare a grupării aproape despre secularizare în spaţiul ortodox. Ca să aveţi întregul concept înaintea minţii vizitaţi link-ul de mai sus. Eu, Semiotikos am crezut de cuvinţă să pun comentariul şi aici pentru ca îşi comunică şi aşa conţinutul:

Secularizarea e gândul care surprinde deşi de mult şi-a anunţat vizita nedorită. E atât de urâcios acest gând încât noi, cei din familie, întoarcem scârbiţi capul sperând că va trece nepăsătoare pe lângă noi. Dar deşi nu o vedem îi simtim duhoarea şi ne speriem. E bine că mai nou, ne-am săturat şi întoarcem capul să înfruntăm Fiara.
Şansele de izbândă? Supreme sau infime, cui îi pasă? Suntem generaţia hranită cu frustrările întemniţaţilor, nouă ne pasă de înălţarea praporilor şi de limpezimea sângelui vărsat în luptă. „

Precizarea lui Agrişă

Mi-a mărturisit Agrişă:

„Îmi plac toţi preoţii, pe popi nu-i înţeleg.”

Prostuţul, de parcă nu mai toţi preoţii sunt popi din când în când?!

Sau există o companie a preoţilor şi una a popilor?

Ce popi îl enervează pe Agrişă?

Popii care urlă în loc să cânte cu simtire;

Popii care taie cu nesimtire din slujbe;

Popii care lungesc în nesimţire slujbele;

Popii care  sunt scutiţi de amenzi de circulaţie pentru preoţie;

Popii care primesc bani când spovedesc;

Popii care deschid pravila;

Popii care ghicesc;

Popii care iau bani pentru scos dracii;

Popii tineri care se fac că scot dracii;

Popii care fac pe călugării şi apoi fug cu banii, cu o femeie sau se înscriu în Accept;

Popii care primesc banii când împărtăşesc bolnavii;

Popii care conduc peste limita legală maşini prea scumpe;

Popii care una predică şi alta fac;

Popii care sunt atât de ocupaţi să condamne pacătoşii încât păcatul trece liniştit prin ei;

Popii care se cred încarnarea Sinoadelor Ecumenice;

Popii care cred că seniorismul le vine bine;

Popii care cred că trebuie să fie respectaţi pentru preoţia altora;

Popii care cred că prezenţa la altar e îndatorire de serviciu;

Popii fără barbă;

Popii care-şi moaie mustaţă în potir;

Popii care au doar barba în comun cu sfinţenia;

Popii care dansează;

Popii care fumează;

Popii care n-au timp de cărţi teologice dar sunt la curent cu ştirile;

Popii care n-au timp pentru cărţi teologice din cauza forumurilor;

Popii care se folosesc de diferite nume pe forumuri ca să aibe şi ei ucenici;

Popii care se cred speciali doar pentru că sunt excesiv de severi sau de indiferenţi;

Popii care trec la greco-catolici pentru ca s-au certat cu protopopul;

Popii care trec la uniţi. Punct;

Popii care pentru bani devin pastori;

Mi-a promis că ne mai spune. Dar exclude de la început să pomenească preoţii care datorită păcatelor grosolane au pierdut evident preoţia.

Din nou site-ul Patriarhiei

M-a enervat cumplit Agrişă. Nu pricepe de ce site-ul Patriarhiei e conceput în aşa fel încât se recomandă Internet Explorer.

Mi-a spus că i se părea firesc ca Patriarhia să susţină cel mai economic mod de a folosi banul văduvei. În loc să dea banii pentru soluţiii costisitoare ar trebui să implementeze soluţii open source cum ar fi cele Linux. Apoi că tot atât de firesc ar fi ca prelaţii să facă tot posibilul ca tot ceea ce au de spus să fie accesibil pentru toată lumea. E doar o practică foarte comună, spuse el, să ai grjă să existe şi o variantă accesibilă a site-ului tău.

Degeaba i-am spus că tot mai mulţi oameni au broadband, şi că majoritatea foloseşte Windows. a ţinut-o într-una pe a lui:

„Mai sunt mulţi ortodocşi cu dial up amărât care nu le pot încărca pagina Patriarhiei şi e imoral să încurajezi piratare soft în condiţiile în care ţi-e cunoscut că majoritatea românilor folosesc acasă Windows piratat şi tu le oferi nu condiţii de a intra în legalitate, ci încurajarea dependenţei de un monopol. Ce să mai spun, câtă grijă se vede pentru cei cu neputinţe fizice!”

Ce chiţibuşar e Agrişă, nu?

Anorexie şi discriminare

Zilele aceste, subsidiar atacului iconoclast al „unei părţi a societăţii civile”, s-a aruncat o acuză suplimentară la adresa ortodoxiei româneşti, aceea ca discriminează femeile.

Am discutat cu Agrişă acest lucru, dar nu i-a păsat. Răsfoia Jurnalul Naţional absent şi deloc prins de temerile mele.

Apoi mi-a spus: ” Uite ce scrie aci– o manechină din Brazilia a murit de anorexie la numai 21 ani, oare al câtelea tămbălau despre anorexie loveşte moda?”

L-am privit enervat, eu vorbesc despre apărarea icoanelor si a Bisercii Ortodoxe şi el…

Dar Agrişă a continuat fără tublurare: „Dacă l-ar păsa cât de puţin de bietele femei discriminate, ar lupta contra discriminării din modă şi pornografie unde femeile sunt atât de umilite incât ajung să moară. Bietele femei, cine le apară de transformarea în produse?

Jurnalul de la TVR 2

M-a sunat Agrişă pe la 9 juma’ seara să dau repede pe „2„. Am ascultat şi telecomanda a fost, iute, cea care mi-a descoperit titlul de ştire care m-a stârnit: „Teorie vs Dogmă”. Pe scurt am prins ideea că bieţii copii sunt puşi la şcoală în faţa incertitudinii- evoluţie sau creaţie.

Mi-am spus: „Clar, ăştia au un plan elaborat. Acum este scandalul, ( discret, ciudat de discret mediatizat) novo-iconoclast iar în paralel se va pune în discuţie ideea că elevii sunt puşi în dificultate datorită predării Religiei în şcoală fiindcă la ora de „bio” li se predă teoria „ştiinţifică” a evoluţiei iar la Religie li se povesteşte „mitul” creaţiei divine”. Pe scurt, de unde vine omul, din maimuţe sau din mâinile Creatorului

Dar TVR 2 mi-a dat, poate fără să vrea, o lecţie cu folos duhovnicesc. Am pre-văzut (nu, nu e typo) răutatea şi generată de teama din mine.

Ştirea, cu iz de micro-documentar, având invitaţi în studio pe domnii Alexandru Iftime – biolog cercetător – autor de manual şi pe biolog-ul Dorel Ruşti a abordat chestiunea în modul cel mai echilibrat cu putinţă. Desigur aş fi dorit să fie prezent un preot deştept acolo, dar mi-am dat seama ca nu avea într-adevăr ce să spună. Se discuta despre orele şi manualele de biologie şi s-a mărturisit cu francheţe că e necinstit să minţi copiii cu manualele prezentând evoluţionismul ca pe o teorie demonstrată impecabil. De fapt ar trebui să se indice slăbiciunile teoriei să se prezinte demascat cele mai frecvente mituri evoluţioniste. Ceea ce au şi precizat invitaţii emisiunii.

Agrişă e de părere că în manuale ar trebui să fie egal spaţiul informaţional adresat evoluţionismului cu cel adresat creaţionismului ştiinţific. De acord. Dar el mai crede că ar trebui ca manualele să prezinte şi argumentele filosofice care animează teoriile prezentate.

Eu cred că nu. Filosofia şi Religia au orele lor.

Nu ştiu ce cred alţii.

Furunculul lui Agrişă şi medicina românească

Se întâmplă uneori să fii pus în situaţii jenante de către câte un prieten. Uite, de pildă, de ieri mă tot sună Agrişă să-i împrumut bani. Faza desprinsă din reclame, nu merge cu el. Nu pot face pe chinezul pentru că e un ticălos insistent. Vrea bani şi gata. El vrea la Viena.

Furunculul din partea şezătoare îl deranjează tot mai tare şi nu vrea să pună patlagină mare, roşie sau varză pentru că astea sunt metode înapoiate, nici la medic nu vrea să meargă decât la Viena. Păi de nu? Dacă un om cu bani ca Tăriceanu nu are încredere să se opereze în România, deşi e prim ministru şi pe deasupra are de unde da şpagă, dar un sărăntoc ca Agrişă?

Apoi, dă-ţi seama că are şi Agrişă dreptatea lui, păi dacă genunchii guvernamentali au nevoie de cuţit european, dacă herniile prezidenţiale se tămăduiesc numa’ în UE, de ce ar fi curul lui mai prejos?

Dacă medicii noştri nu pot avea grijă de mai marii ţării, de preşedinte şi de prim ministru cum au să trateze un prăpădit ca Agrişă?

De ce vrea la Viena? Austriecii au operat hernia prezidenţială şi evident sunt cei mai calificati să stoarcă furuncului dintre bucile lui Agrişă şi să facă asta fără să dea un tuşeu rectal din greşeală sau să-i aplice manevra Ciomu. Dar şi franţujii cu tehnici computerizate ar putea să-i „facă” dosul.

Bun şi reacţia de neîncredere a politicienilor e de înţeles.

Nu-şi pierd ei încrederea dacă îi operează un Ciomu?

Agrişă vrea să emigreze

Azi l-am întâlnit pe Agrişă în buticul din colţ, cumpăra alune cu coajă pentru că nu-i ajung banii să ia descojite.

Mi-a spus că le cumpără pentru călătorie. Vrea să emigreze si să ceară azil politic în vreun stat musulman. De ce?

Pentru că se simte în pericol în ţară ca aparţinând majorităţii. Azi a aflat că paznicii discriminaţilor au discriminat majoritatea părinţilor şi copiilor români impunându-le să înveţe într-un mediu straniu, lipsit de familiaritatea prezenţei lui Dumnezeu.

Acu’ vrea să plece înainte ca acvila din stema României să aibe în cioc o mamăligă cu un fitil ud şi înainte ca strofa din imn:

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ.

să devină:

Atei cu Fiara’n frunte, oastea e anticreştină
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Dispară neamu’n ceaţă, ruşinea n’i deplină,
Să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ.