Category Archives: politice

BOR fără patriarh, baptiştii sub doliu naţional impus , jurnaliştii şi nefiinţa

pfteoctist.jpg

Dincolo de toate panegiricele şi evocările mai mult sau mai puţin laudative sunt de sesizat câteva aspecte. In primul rănd, presa e prea adesea pe lângă subiectele „acoperite”, câteva televiziuni şi ziare au anunţat trecerea in nefiinţă a P. F. Teoctist! Stupid. Mai bine nu anunţi, sau dacă o faci o faci ironic, pentru că eşti duşmanul ideii de nemurire, dar când o faci pentru că eşti jurnalist stupid, e grav. (… citiţi tot articolul )

Anunțuri

Da sau Nu

Agrişă e nelămurit, acuşica e data referendumului şi el nu ştie ce să voteze.

Mi-a spus că-l scârbeşte modul în care “Uniunea Suspectă 322″ a suspendat preşedintele.

Pus înaintea unei hotărâri luate armonios de social(işti)-democraţi şi liberali plus peremişti şi udemerişti, Agrişă simte că parcă … (citiţi mai departe…)

Legea cultelor şi pretinsa cenzură

„Prietenii” umanişti s-au plâns din nou de încălcarea drepturilor omului în ceea ce priveşte noua Lege a cultelor, mai exact a legii 489/2006.

Două sunt chestiunile ce dor: pretinsa cenzură făcută posibilă de lege şi limitarea numărului asociaţii religioase recunoscute în România ca fiind culte.

Pe rând:

Mass media, cu „amiciţia” binecunoscută faţă de credincioşii ortodocşi a publicat titluri precum cel din Cotidianul: „Legea Cultelor ar putea introduce cenzura”. Organizaţiile care se complimentează reciproc autodenumindu-se „societatea civilă” au organizat jalnice proteste la care au invitat un număr mic de artişti. Câţiva diletanţi, pe ici pe colo, au sărit ca arşi că au auzit ei de undeva ori au citit pe undeva că de acum încolo nu mai e voie să asculte Tiamat ori Nightwish şi mai presus, Doamne fereşte, nu mai pot citi Nietzsche sau Cioran. Al naibii chestie, şi asta tocmai acum când plănuiau să citească Lacrimi şi Sfinţi! 😉

Dar să ne calmăm, legea 489/2006 nu face decât ipostazieze articolul 29 din Constituţia României aprobata prin referendum naţional. Anume: „ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. […]

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.

Articolul 30

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

După cum se vede, nu este posibil ca articolul 13 să fie interpretat în stil comunist aducând cenzura în România. Cred că oricine are mintea limpede şi analizează sinoptic articolele propuse mai sus se lămureşte că protestul nu are obiect real.

Apoi vine articolul 18 din legea 489/2006 cu limitarea recunoaşterii cultelor religioase în funcţie de vechimea de activitate de 12 ani pe teritoriul românesc şi de dovedirea adrenţei a 0,1% din populaţia României.

Să fie asta o problemă? Comisia de la Veneţia (Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept) a dat un raport favorabil acestei legi. Pe site-ul Ministerului Culturii aflaţi şi cum stau lucrurile în Europa Unită, nu suntem singurii cu aceste pretenţii.

Deci a spune că Legea Cultelor nu este europeană este exagerat. A spune că legalizează cenzura e absurd.

Dar ştiţi ce este de-a dreptul vulgar? Că cei mai vizaţi de ea, credincioşii ortodocşi nu s-au interesat de această lege n-o dezbat şi nu-i doare mintea să afle ce impedimente sau avantaje le oferă aceasta lege. De pildă, articolul 9 (1) care este primul articol care afirmă explicit că statul este neutru faţă de convingerile religioase şi astfel se face un pas spre laicizarea statului. Sau articolul 49 (2) care spune că statutele şi canoanele trebuiesc recunoscute de stat.

Sau articolul 21 prin care se dă guvernului puterea de a retrage calitatea de cult dacă li se pare că acel cult încalcă liniştea publică, sănătatea sau morala publică. Aceasta fără să specifice clar care sunt criteriile de determinare ale acelor încălcări.

Ar putea BOR pierde calitatea de cult? Da, dacă vreun guvern va considera că împărtăşirea cu o singură linguriţă ori utilizarea unui potir din metal sau sticlă şi nu a unuia de unică folosinţă precum şi sărutarea icoanelor reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.

Apoi articolul 10 (7) care transformă cultele în furnizori de servicii sociale.

Ortodocşii nu protestează, lasă acest lucru pe seama umaniştilor.

Între timp, lumii i se pare ca aceia există şi au dreptate.

În acelaşi timp se întreabă dacă în afara preocupării de a minimaliza impactul dosarelor de la Secu’, ierarhii au şi alte preocupări.

Detalii şi un punct de vedere apropiat la Gruparea Aproape .

Emil Moise şi Madalyn Murray

România, Buzău, 2006

Emil Moise face demersurile împotriva simbolurilor religioase pretinzând că astfel apară interesul copilei sale Teodora.

SUA, Baltimore, 1960

Madalyn Murray pretinde ca fiului său i-a fost refuzat dreptul de a nu participa la orele de studii biblice ( oarecum echivalentul Religiei în şcoala românească) motiv pentru care a intentat proces Inspectoratului Şcolar din Maryland.

România, Bucureşti, 2006

Consiliul pentru Combaterea Discriminării ia în considerare (parţial) petiţia cetăţeanului Moise Emil şi recomandă Ministerului Educaţiei Naţionale eliminarea icoanelor din şcoli.

SUA, Curtea Supremă, 1963

Cu votul de 8-1 se dă dreptate cetăţenei Murray Madalyn şi se interzice studiul obligatoriu al Bibliei dar şi rugăciunile publice în şcolile de stat.

România, Buzău, 2006

Emil Moise se plânge că a fost ameninţat cu moartea.

SUA, Baltimore, 1964

Într-un interviu în Life Magazine Madalyn Murray se crede femeia care a adunat cea mai multă ura împotriva ei. Totodată, descrie serii de persecuţii ale creştinilor împotriva ei şi a fiului William.

Până unde merg comparaţiile?

La maturitate, fiul William, în numele căruia a făcut demersurile Madalyn Murray ca o mamă bună ce se credea, a negat tot ce i s-a pus în cârcă. Nu a fost ameninţat, dispreţuit şi abuzat de creştini, nu a dorit să nu participe la Studiul Biblic, pe scurt, a fost folosit şi abuzat de mama sa.

În locul interesului superior al copilului, Curtea Supremă a urmărit interese politice şi a participat la abuzul împotriva lui William Murray care dorea educaţie religioasă care i-a fost refuzată prin demersurile mamei sale. Dovada? William Murray este azi activist pentru drepturile creştinilor în SUA precum şi în lume. Este chiar preşedintele ONG-ului RELIGIOUS FREEDOM COALITION.

Aspectul trist este că William o descrie pe mama sa ca pe o persoana rea şi egoistă, o mândră consumatoare de pornografie şi o mare hoaţă.

Pâna în clipa morţii sale s-a mândrit cu faptul că a îndepărtat credinţa din şcolile americane. A fost realizarea ei, pentru care a meritat să-si sacrifice copiii. Pe William l-a pierdut în favoarea lui Hristos, pe Jon l-a ţinut captiv toată viaţa lui.

Ce urmăreşte Emil Moise? Interesul superior al copilului sau interesul superior al tatălui?

Mita de 2 milioane de euro

Nu demult am avut o dezbatere cu Ştefan despre donaţia anunţată de Parlament ca iminentă şi având destinaţia Muntelui Athos. Era vorba de 200 000 € ce urmau a fi donaţi schiturilor româneşti de la Athos.

Am întâlnit mai multe persoane care au considerat acest gest ca fiind excesiv. Cel mai adesea aceste persoane se întrebau câtă asistenţă socială s-ar fi putut face cu acei bani în locul conservarii patrimoniului ortodox athonit.

Dar iată cum au trecut atâtea zile de la Revelion şi nimeni nu se întreabă ce s-ar fi putut face cu banii arşi pe artificiile din ţară. Doar în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti spectacolul de lumini a costat aproape jumătate de milion de euro. Doar dublul sumei care a revoltat anterior.

Agrişă mi-a atras atenţia asupra unei ştiri de la Antena 3 care ne lămureşte cu privire la costurile variilor circuri stradale.

Două pieţe bucureştene, două persoane mai presus decât concordia şi o singură naţiune ameţită de revelioane aprinse cu bani din buget.

Acum nu ne-am distrat cu banii din care puteau trăi mulţimi de pensionari, n-am ars banii care puteau îmbunatăţi Urgenţele medicale româneşti, ori şcolile, ori situaţia copiilor orfani. Nu am avut comportament antic sau medieval fericindu-ne de circul anesteziant al baronilor cu cravate roşii, portocalii sau albastre.

Nu, acum ne-am distrat. Ce bine că au fost artificii de aproape jumătate de milion de euro în pieţele bucureştene, în Sibiu dar şi în Focşani şi mai peste tot pe unde există vreun oraş! Doar era un eveniment irepetabil. De câte ori avem ocazia sa arătam Europei cum ştim să ardem euroii?

Simbolismul acestui gest: trăim în ţara în care identitatea, istoria, bătrânii, copii, cultura şi sănătatea nu au nici o şansă în faţa poftei de bairam.

Peste două milioane de euro, în două pieţe cu moft de preţiozitate…

Am spus că dacă aş avea unde pleca n-aş mai sta pe gânduri dar Agrişă mi-a amintit că fiind înainte de toate moşteni ai Cerurilor trebuie să ne comportăm ca cetăţeni cereşti cu viză de Europa.

Ştefan se întreba dacă Dumnezeu ia şpagă, Agrişă se întreabă dacă ştiu românii că au luat odată cu o şpagă de milioane de euro şi o ţeapă de Revelion?

Furunculul lui Agrişă şi medicina românească

Se întâmplă uneori să fii pus în situaţii jenante de către câte un prieten. Uite, de pildă, de ieri mă tot sună Agrişă să-i împrumut bani. Faza desprinsă din reclame, nu merge cu el. Nu pot face pe chinezul pentru că e un ticălos insistent. Vrea bani şi gata. El vrea la Viena.

Furunculul din partea şezătoare îl deranjează tot mai tare şi nu vrea să pună patlagină mare, roşie sau varză pentru că astea sunt metode înapoiate, nici la medic nu vrea să meargă decât la Viena. Păi de nu? Dacă un om cu bani ca Tăriceanu nu are încredere să se opereze în România, deşi e prim ministru şi pe deasupra are de unde da şpagă, dar un sărăntoc ca Agrişă?

Apoi, dă-ţi seama că are şi Agrişă dreptatea lui, păi dacă genunchii guvernamentali au nevoie de cuţit european, dacă herniile prezidenţiale se tămăduiesc numa’ în UE, de ce ar fi curul lui mai prejos?

Dacă medicii noştri nu pot avea grijă de mai marii ţării, de preşedinte şi de prim ministru cum au să trateze un prăpădit ca Agrişă?

De ce vrea la Viena? Austriecii au operat hernia prezidenţială şi evident sunt cei mai calificati să stoarcă furuncului dintre bucile lui Agrişă şi să facă asta fără să dea un tuşeu rectal din greşeală sau să-i aplice manevra Ciomu. Dar şi franţujii cu tehnici computerizate ar putea să-i „facă” dosul.

Bun şi reacţia de neîncredere a politicienilor e de înţeles.

Nu-şi pierd ei încrederea dacă îi operează un Ciomu?