Monthly Archives: Ianuarie 2007

Hobby-ul nostru: ortodoxia

Christo Demotis a scris pe ortodoxlazi:

„Atata timp cat biserica nu spune lucrurilor pe nume, nu traducem mesajul lui Hristos in termeni actuali, atata timp cat nu scoatem societatea din indiferenta ei care este aparata prin ascunderea in spatele degetului si strutocamilismul omului modern fata de problema mortii si solutia invierii… in tot acest timp credinta va ramane un hobby la fel ca si fotbalul, computerul sau orice altceva.”

Anunțuri

Popi şi preoţi

Agrişă face distincţia dintre popi şi preoţi.

Popii ar fi cei care prin faptele lor se depărtează de sacralitatea slujirii preoţeşti.

Fură din banii bisericii, curvesc, trăiesc în lux, iau bani pentru slujbe în mod nejustificat, e clar , sunt popi.

Îşi văd de treaba lor, fac acte de caritate, nu ţin să aibe răspunsul la toate, trăiesc modest, Agrişă spune că s-ar putea să fie preoţi.

Cu timpul am ajuns şi eu să îi împărtăşesc punctul de vedere.

Dar Agrişă, plusează, şi afirmă că preoţii care trăiesc opulent, preoţii care conduc automobile de lux, folosesc gadget-uri high end, au case sfidătoare, ale căror neveste nu se implică în activitatea parohiei, care sunt iubitori de „ale lumii” s-ar putea să fie popi.

Cert este că opulenţa clerului a revoltat mereu. Oricum nimic nu prinde mai bine chipul preoţesc decât moderaţia.

Florin Chilian are aceste versuri :

Să nu ai alţi dumnezei :

Popii au conturi in banca, cerurile nu-i încap
Oficiază cununia între Dumnezeu şi drac
Ca-n viaţă…
Nu le mai ajung arginţii, preţul vânzări a crescut
Se îneacă-n lacrimi sfinţii, ne întoarcem la-nceput
Ca-n viaţă…
Popii umblă cu maşina pe când tu, un biet măgar
Aştepţi binecuvântarea într-o baltă pe trotuar
ca-n viaţă…
Puţini au rămas cu harul de-a ni-L da pe Dumnezeu
Atunci când te rupe viata, alinarea vine greu

Ca-n viaţă…
Dumnezeu e pus la bancă, stă-n cont bine păzit
Popii nu mai fac vecernii, fac biserici pe profit
Ca-n viaţă…
Dumnezeul lor e banul care Fiul a tradat
Au vândut până şi taina..Popo…popo, ochi de drac!
Ca-n viaţă…
Au rămas părinţi cucernici prea puţini şi prea ades
Ei au sfărâmat altarul, Doamne, lacrimi au cules
Ca-n viaţă…
In biserica din suflet unde fug când e prea greu
or să pună guvernanţii impozit pe Dumnezeu
ca-n viaţă…
Uite are popa vilă, are barcă cu motor.
Au uitat ce-i cumpatarea, raiul e in curtea lor
Ca-n viaţă…
Nu le mai ajung arginţii, preţul vânzări a crescut
Se îneacă-n lacrimi sfinţii, ne intoarcem la-nceput
Ca-n viaţă…
Plânge sus în cer Maria, lacrimi pe icoana noastră

Se mai nasc minuni pe lume, cine să le-mpartaşească?
Ca-n viaţă…
Se închide-altaru-n suflet, rămâi încuiat pe-afară

Nu mai dă nimeni lumina, Doamne, pentru-a câta oară?
Ca-n viaţă…
Fariseii râd in strană, lumina e ruptă pe cruce
Sub un munte de păcate, Doamne cum le mai poţi duce?
Ca-n viaţă…
Stă Andrei pripit prin geamuri colorate-n Voroneţ

Noi ne cumpărăm iertarea..Doamne..toate au un preţ

Ca-n viaţă…

Sex, gadget-uri şi minori

Agrişă a găsit pe un blog un articol proaspăt care l-a interesat mult. Iată-l mai jos reprodus integral:

Preluat integral de pe ortodoxlazi cu acordul autorului.

V-aţi întrebat vreodată de ce cumpără părinţii gadget-uri odraslelor?
Poate credeţi că asta se întâmplă în cazul familiilor înstărite. Ei bine, nu neaparat. Ba chiar pot afirma în cunoştinţă de cauză că multe telefoane multimedia sunt deţinute de copii din familii sărace .
Ce-i face pe părinţii care nu pot amenaja o cameră personală copilului, care nu pot face o izolare termică minimală casei, care nu pot asigura cumpararea enciclopediilor şi atlaselor şcolare să cumpere televiziune digitală şi mobile multimedia?
Cunosc o familie care are probleme cu achitarea facturii la electricitate dar copilul are acasă un PC pe 64 biţi cu placă grafică „de spart ochiu’ ” şi un mobil de 300€ . Amândouă luate în rate.
Ce face un copil cu ele?
Eu ştiu. Am făcut varii depanări la zeci de PC-uri de puşti. Părinţii lor nu ştiu, pentru că nu vor.
Acum descoperă şi alţii.
Citiţi acest articol în Adevărul.

Legea cultelor şi pretinsa cenzură

„Prietenii” umanişti s-au plâns din nou de încălcarea drepturilor omului în ceea ce priveşte noua Lege a cultelor, mai exact a legii 489/2006.

Două sunt chestiunile ce dor: pretinsa cenzură făcută posibilă de lege şi limitarea numărului asociaţii religioase recunoscute în România ca fiind culte.

Pe rând:

Mass media, cu „amiciţia” binecunoscută faţă de credincioşii ortodocşi a publicat titluri precum cel din Cotidianul: „Legea Cultelor ar putea introduce cenzura”. Organizaţiile care se complimentează reciproc autodenumindu-se „societatea civilă” au organizat jalnice proteste la care au invitat un număr mic de artişti. Câţiva diletanţi, pe ici pe colo, au sărit ca arşi că au auzit ei de undeva ori au citit pe undeva că de acum încolo nu mai e voie să asculte Tiamat ori Nightwish şi mai presus, Doamne fereşte, nu mai pot citi Nietzsche sau Cioran. Al naibii chestie, şi asta tocmai acum când plănuiau să citească Lacrimi şi Sfinţi! 😉

Dar să ne calmăm, legea 489/2006 nu face decât ipostazieze articolul 29 din Constituţia României aprobata prin referendum naţional. Anume: „ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. […]

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.

Articolul 30

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

După cum se vede, nu este posibil ca articolul 13 să fie interpretat în stil comunist aducând cenzura în România. Cred că oricine are mintea limpede şi analizează sinoptic articolele propuse mai sus se lămureşte că protestul nu are obiect real.

Apoi vine articolul 18 din legea 489/2006 cu limitarea recunoaşterii cultelor religioase în funcţie de vechimea de activitate de 12 ani pe teritoriul românesc şi de dovedirea adrenţei a 0,1% din populaţia României.

Să fie asta o problemă? Comisia de la Veneţia (Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept) a dat un raport favorabil acestei legi. Pe site-ul Ministerului Culturii aflaţi şi cum stau lucrurile în Europa Unită, nu suntem singurii cu aceste pretenţii.

Deci a spune că Legea Cultelor nu este europeană este exagerat. A spune că legalizează cenzura e absurd.

Dar ştiţi ce este de-a dreptul vulgar? Că cei mai vizaţi de ea, credincioşii ortodocşi nu s-au interesat de această lege n-o dezbat şi nu-i doare mintea să afle ce impedimente sau avantaje le oferă aceasta lege. De pildă, articolul 9 (1) care este primul articol care afirmă explicit că statul este neutru faţă de convingerile religioase şi astfel se face un pas spre laicizarea statului. Sau articolul 49 (2) care spune că statutele şi canoanele trebuiesc recunoscute de stat.

Sau articolul 21 prin care se dă guvernului puterea de a retrage calitatea de cult dacă li se pare că acel cult încalcă liniştea publică, sănătatea sau morala publică. Aceasta fără să specifice clar care sunt criteriile de determinare ale acelor încălcări.

Ar putea BOR pierde calitatea de cult? Da, dacă vreun guvern va considera că împărtăşirea cu o singură linguriţă ori utilizarea unui potir din metal sau sticlă şi nu a unuia de unică folosinţă precum şi sărutarea icoanelor reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.

Apoi articolul 10 (7) care transformă cultele în furnizori de servicii sociale.

Ortodocşii nu protestează, lasă acest lucru pe seama umaniştilor.

Între timp, lumii i se pare ca aceia există şi au dreptate.

În acelaşi timp se întreabă dacă în afara preocupării de a minimaliza impactul dosarelor de la Secu’, ierarhii au şi alte preocupări.

Detalii şi un punct de vedere apropiat la Gruparea Aproape .

Mituri puse pe seama creştinismului

Este creştinismul o sectă iudaică? O doctrină de mistere? O refulare a sclavilor? Este Iisus doar un profet? Creştinismul este obscurantist? Ne obligă să fim ignoranţi?

Vizitaţi blog-ul lui Maradona pentru a afla răspunsurile în opinia lui Matteo.

Emil Moise şi Madalyn Murray

România, Buzău, 2006

Emil Moise face demersurile împotriva simbolurilor religioase pretinzând că astfel apară interesul copilei sale Teodora.

SUA, Baltimore, 1960

Madalyn Murray pretinde ca fiului său i-a fost refuzat dreptul de a nu participa la orele de studii biblice ( oarecum echivalentul Religiei în şcoala românească) motiv pentru care a intentat proces Inspectoratului Şcolar din Maryland.

România, Bucureşti, 2006

Consiliul pentru Combaterea Discriminării ia în considerare (parţial) petiţia cetăţeanului Moise Emil şi recomandă Ministerului Educaţiei Naţionale eliminarea icoanelor din şcoli.

SUA, Curtea Supremă, 1963

Cu votul de 8-1 se dă dreptate cetăţenei Murray Madalyn şi se interzice studiul obligatoriu al Bibliei dar şi rugăciunile publice în şcolile de stat.

România, Buzău, 2006

Emil Moise se plânge că a fost ameninţat cu moartea.

SUA, Baltimore, 1964

Într-un interviu în Life Magazine Madalyn Murray se crede femeia care a adunat cea mai multă ura împotriva ei. Totodată, descrie serii de persecuţii ale creştinilor împotriva ei şi a fiului William.

Până unde merg comparaţiile?

La maturitate, fiul William, în numele căruia a făcut demersurile Madalyn Murray ca o mamă bună ce se credea, a negat tot ce i s-a pus în cârcă. Nu a fost ameninţat, dispreţuit şi abuzat de creştini, nu a dorit să nu participe la Studiul Biblic, pe scurt, a fost folosit şi abuzat de mama sa.

În locul interesului superior al copilului, Curtea Supremă a urmărit interese politice şi a participat la abuzul împotriva lui William Murray care dorea educaţie religioasă care i-a fost refuzată prin demersurile mamei sale. Dovada? William Murray este azi activist pentru drepturile creştinilor în SUA precum şi în lume. Este chiar preşedintele ONG-ului RELIGIOUS FREEDOM COALITION.

Aspectul trist este că William o descrie pe mama sa ca pe o persoana rea şi egoistă, o mândră consumatoare de pornografie şi o mare hoaţă.

Pâna în clipa morţii sale s-a mândrit cu faptul că a îndepărtat credinţa din şcolile americane. A fost realizarea ei, pentru care a meritat să-si sacrifice copiii. Pe William l-a pierdut în favoarea lui Hristos, pe Jon l-a ţinut captiv toată viaţa lui.

Ce urmăreşte Emil Moise? Interesul superior al copilului sau interesul superior al tatălui?

Mita de 2 milioane de euro

Nu demult am avut o dezbatere cu Ştefan despre donaţia anunţată de Parlament ca iminentă şi având destinaţia Muntelui Athos. Era vorba de 200 000 € ce urmau a fi donaţi schiturilor româneşti de la Athos.

Am întâlnit mai multe persoane care au considerat acest gest ca fiind excesiv. Cel mai adesea aceste persoane se întrebau câtă asistenţă socială s-ar fi putut face cu acei bani în locul conservarii patrimoniului ortodox athonit.

Dar iată cum au trecut atâtea zile de la Revelion şi nimeni nu se întreabă ce s-ar fi putut face cu banii arşi pe artificiile din ţară. Doar în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti spectacolul de lumini a costat aproape jumătate de milion de euro. Doar dublul sumei care a revoltat anterior.

Agrişă mi-a atras atenţia asupra unei ştiri de la Antena 3 care ne lămureşte cu privire la costurile variilor circuri stradale.

Două pieţe bucureştene, două persoane mai presus decât concordia şi o singură naţiune ameţită de revelioane aprinse cu bani din buget.

Acum nu ne-am distrat cu banii din care puteau trăi mulţimi de pensionari, n-am ars banii care puteau îmbunatăţi Urgenţele medicale româneşti, ori şcolile, ori situaţia copiilor orfani. Nu am avut comportament antic sau medieval fericindu-ne de circul anesteziant al baronilor cu cravate roşii, portocalii sau albastre.

Nu, acum ne-am distrat. Ce bine că au fost artificii de aproape jumătate de milion de euro în pieţele bucureştene, în Sibiu dar şi în Focşani şi mai peste tot pe unde există vreun oraş! Doar era un eveniment irepetabil. De câte ori avem ocazia sa arătam Europei cum ştim să ardem euroii?

Simbolismul acestui gest: trăim în ţara în care identitatea, istoria, bătrânii, copii, cultura şi sănătatea nu au nici o şansă în faţa poftei de bairam.

Peste două milioane de euro, în două pieţe cu moft de preţiozitate…

Am spus că dacă aş avea unde pleca n-aş mai sta pe gânduri dar Agrişă mi-a amintit că fiind înainte de toate moşteni ai Cerurilor trebuie să ne comportăm ca cetăţeni cereşti cu viză de Europa.

Ştefan se întreba dacă Dumnezeu ia şpagă, Agrişă se întreabă dacă ştiu românii că au luat odată cu o şpagă de milioane de euro şi o ţeapă de Revelion?

„Luaţi aminte cu urechile voastre…”

Cuvintele de mai jos sunt acelea care mi-au rămas mai stăruitor în memorie după slujba de sfinţire a apei, făcută de Bobotează. Mereu mă minunez de puterea dumnezeiască de a vorbi personal şi peste veacuri folosind cuvintele Sfintei Scripturi.
Ne temem de sărăcie, de integrare, de secularism şi de consumism.
Ne temem de acestea sau de neputinţa noastră de a fi la înălţimea credinţei ortodoxe?
Ce speranţe mai vrem decât cele izvorâte din citatele de mai jos?

„Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească […]Întăriţi-vă voi, mâini slabe, şi prindeţi putere genunchi slăbănogi. Ziceţi celor slabi la inimă şi la cuget:<<Întăriţi-vă şi nu vă temeţi. Iată Dumnezeul nostru! […]>>” (Paremia întâi)

„Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii voastre pentru ceva care nu vă satură? Ascultaţi-mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi întru bunătăti se vor desfăta sufletele voastre. Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile Mele. Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru.” (Paremia a doua)

Că astăzi ne-a sosit nouă tuturor vreme de praznic şi ceata sfinţilor cu noi se adună, şi îngerii cu oamenii împreună-prăznuiesc. […]Astăzi, Cel nefăcut, de bunăvoia Sa, este atins cu mâna de către făptura Sa. […]Astăzi, ne-am izbăvit de întuneric şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ne-am luminat. Astăzi, întunericul lumii se risipeşte cu arătarea Dumnezeului nostru. Astăzi, toată făptura de sus se luminează ca o făclie. […] (rugăciunea a doua)