Naşterea Domnului

Naşterea lui Hristos să ne fie de folos!

Agrişă este foarte fericit să colinde. Fiecare an este delimitat de două spaţii ale fericirii absolute: Învierea Domnului şi Naşterea Domnului.

Mi-a spus în Ajun:

„Ortodoxia românească este prezentă în manifestarea ei desăvârşită mai cu seamă în însuşirile copilăriei recâştigate. Da! Copilăria recâştigată, anunţată de Mântuitor ca fiind condiţie a intrării în împărăţia dumnezeiască, este caracteristica evidentă a ortodoxiei româneşti. Gândeşte: bucuria de a colinda, a face şi primi daruri. Belşugul meselor răsfăţate şi bunătatea împrăştiată peste comunitate… Ce sunt acestea altceva decât invazia copilăriei curate în inimile adulţilor răciţi de viaţă?

Şi nu doar de Crăciun, ci de multe mari sărbători: inocenţa ouălor de Paşti cu pretenţii de simbol şi stâlpările de Rusalii cu poleieli de moft etnografic.

Din când în când copilăria noastră tânjită impune ritualul de recâştigare a curăţeniei sufleteşti.”

Naşterea lui Hristos să ne fie de folos!

Într-adevăr, anul acesta am urmărit cum cei credincioşi şi cu dragoste au trăit copilăreşte şi absolut bucuria Naşterii Domnului, iar alţii s-au plâns ba de consumism, ba de Moş Crăciun, ba de roşeaţa sau verzeala hainelor moşului, de importul său sau de imposibilitatea acceptării sale ecclesiale.

Copilăria, nu ştie de acestea. În joaca ei, ea câştigă fericirea arvunită de Pruncul Hristos, maturitatea cu mofturii savante nu face decât să producă persoane triste, care colindă dar nu acceptă pe Hristos, primesc colindători şi murmură cu ei compoziţii ale teologilor, se imbuibă la mese de Crăciun mestecând totodată duplicitatea ifoselor de umanişti luminaţi. Anul acesta a fost destul de răspândit soiul de umanişti engleziţi pentru care Jingle Bell s-a asociat cu stripteze în haine roşii.

Naşterea lui Hristos să ne fie de folos!

De teama sfinţeniei acestei copilării revendicate, credincioşilor nu li s-a îngăduit un post în pace.

I-au tulburat „maturii” invidioşi cu neo-iconoclasmul cu fundamente şovăielnice, cu filosofia economică a prohibiţiei participării BOR la activităţii economice legale, cu legea cultelor şi aberaţia pericolului de cenzură pus de aceasta, cu spovedania tanaciană învelită în aproximări şi spaime acuzatoare şi nu în ultimul rând cu fundamentalismul de prost gust care a injectat până ce şi Muntele Athos făcând să curgă odată cu sângele de athoniţi şi picătura utopiei păstrării trăirii în duhul dragostei.

Naşterea lui Hristos să ne fie de folos!

În postul acesta cel mai greu a fost să te păstrezi credincios echilibrat. Pentru că te afli la mijloc, lovit de secularişti diletanţi la fel ca de fundamentalişti anarhişti. Conspiraţia diletanţilor încearcă să ucidă copilăria din tine.

Rămân cu Agrişă alături de copiii cu care colindăm şi încerc să păstrez mirarea supremă:

Copilăria a cuprins în carnea sa toată dumnezeirea necuprinsă!

Naşterea lui Hristos să ne fie de folos!

Anunțuri

About Semiotikos

Agrişă e un ortodox care nu respiră. Gândeşte, nu mereu profund, uman dar e tributar inexistenţei sale calde. Îndulceşte aceste lucruri cu patima lui şi cu scăpările sale. Agrişă e interesat de tot ce se întâmplă în univers şi nu e capabil să şi potolească setea aceasta. Agrişă e acru...însă unora le plac agrişele.

Posted on 25 Decembrie 2006, in ortodocşi. Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Foarte frumoasa punerea in schema a copilariei. Superb! Un Craciun fericit in continuare.

  2. Mulţumesc. Ilie, aprecierea ta îmi merge la inimă.
    Şi în spiritul articolului din postare:
    Naşterea lui Hristos să ne fie de folos!

  3. Vizavi de opinia ta mi-a trecut prin minte comentariul iehovist:Mos Craciun este cea mai mare minciuna a Crestinismului. Un mos fals aduce daruri copiilor chiar daca au fost sau nu cuminti. Sheet regatenilor!
    Cuminte sau nu, emotia pruncului este de nedescris; inca nu s-a inventat un aparat sa poata filma sufletul de copil deschizandu-si darul sub brad. inconstient el remeoreaza pruncul de la Viflaim, aratand noua adultilor, prostovanilor, ce ar trebui sa devenim pentru afi apti de imparatia lui Dumnezeu. Cat timp mai putem privi bucuria unui prunc sub brad, mai am nadejde de imparatie.

  4. Nu e uimitor cum se pun pe seama Bisericii cele mai ciudate mituri?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: