Air Wicks

De când şi-a îmbrăcat casa cu polistiren şi a împodobit-o cu termopane în rame de PVC, Agrişă a devenit un fundamentalist al conservării energiei. Orice comunicare cu exteriorul fiind combătută cu vehemete spume şi paste de silicon.

Mi-a părut aiurea să-şi aerisească prin ercondisionăr toată casa. Am pledat pentru ferestre deschise, iar Agrişă a ales să nu mai folosească nici ercondişionărul ca să economisească energia electrică.

– Agrişă! Îţi dai seama cum o să pută în casa ta?!

– Air Wicks, mi-a răspuns, e soluţia modernă. Trezeşte-te omule! Credeai că a aerisi însemnă a îmbunătăţi calitatea aerului respirabil din casă? Nope! Înseamna să inhalezi chimicale din cel mult 36 în 36 de minute ca să îţi pară că-ţi miroase a bine!

Apoi mi-a şoptit: Sunt sigur că Air Wicks e un brand al Solidarităţii pentru Libertatea de Conştiinţă. Te îmbată cu păreri până când putoarea îţi pare bine înmiresmată şi nu te mai temi să-ţi ascunzi încălţările dihoreşti în dulap. Dar, mai ştiu o taină. Cu Air Wicks spui ce vrei, din 8 în 8 minute sau, mă rog, cum îţi place, (aerul) ce iese din gură nu-ţi mai pute.

Am rămas cu gura căscată, pentru acest nebun argumentarea unui punct de vedere este însoţită compulsiv cu ajustarea mediului la conţinutul mesajului.

Wow! Am privit reclama la Air Wicks cu alţi ochi. Fară să vrea Air Wick brenduieşţe ascunderea duhorii. Păcat că nu e originală ideea!

Anunțuri

About Semiotikos

Agrişă e un ortodox care nu respiră. Gândeşte, nu mereu profund, uman dar e tributar inexistenţei sale calde. Îndulceşte aceste lucruri cu patima lui şi cu scăpările sale. Agrişă e interesat de tot ce se întâmplă în univers şi nu e capabil să şi potolească setea aceasta. Agrişă e acru...însă unora le plac agrişele.

Posted on 5 Decembrie 2006, in asta-i culmea!. Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. Consuminsmul şi tâmpeniile propagandei sale, subiect infinit. LOL.

  2. Sau poate e vorba despre cineva care crede ca orice cuvant rostit modifica instantaneu realitatea; cam ca in Butterfly Effect, daca acum spun “te iubesc” in loc de “regret ca te-am suparat” viitorul este altul; ca si cand as fi deschis fereastra in loc sa folosesc eircondisioningul. Fiindca daca spun doar ca imi pare rau, pana maine pot sa ma resemnez cu comodul regret si va mirosi mereu la fel: a vechitura, a uitare. Te iubesc ma angajeaza, imi angajeaza chiar si agorafobia sau homofobia… Da, vorbele nefabricate se transforma cica pe loc in fapte. Sigur ca mirosul de usturoi e chiar inspaimantator si mai bine-l mascam rapid cu o politicoasa guma de mestecat decat sa contam pe viroza interlocutorului; dar daca mirosim mereu a guma, n-o sa mai sesizam cand mancam lucruri mai grave decat usturoi… ca sa nu mai vorbim de nemiscare, raul cel mai perfid din toate relele? 🙂

  3. interesant subiect… totusi, ascunderea duhorii reprezinta, cel putin in ultimele secole, preocuparea constanta a omenirii. tot ce facem pute si tre’sa ne asiguram ca nimeni nu-si da seama ca putim cu totii…
    oricum, off the record, mai bine contam pe viroza interlocutorului (in ideea ca-l ajutam sa si-o vindece) si-i imprumutam si lui usturoi. macar sa mirosim toti la fel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: