Secularismul ca o fiară

Am simţit nevoia să comentez la o postare a grupării aproape despre secularizare în spaţiul ortodox. Ca să aveţi întregul concept înaintea minţii vizitaţi link-ul de mai sus. Eu, Semiotikos am crezut de cuvinţă să pun comentariul şi aici pentru ca îşi comunică şi aşa conţinutul:

Secularizarea e gândul care surprinde deşi de mult şi-a anunţat vizita nedorită. E atât de urâcios acest gând încât noi, cei din familie, întoarcem scârbiţi capul sperând că va trece nepăsătoare pe lângă noi. Dar deşi nu o vedem îi simtim duhoarea şi ne speriem. E bine că mai nou, ne-am săturat şi întoarcem capul să înfruntăm Fiara.
Şansele de izbândă? Supreme sau infime, cui îi pasă? Suntem generaţia hranită cu frustrările întemniţaţilor, nouă ne pasă de înălţarea praporilor şi de limpezimea sângelui vărsat în luptă. „

Anunțuri

About Semiotikos

Agrişă e un ortodox care nu respiră. Gândeşte, nu mereu profund, uman dar e tributar inexistenţei sale calde. Îndulceşte aceste lucruri cu patima lui şi cu scăpările sale. Agrişă e interesat de tot ce se întâmplă în univers şi nu e capabil să şi potolească setea aceasta. Agrişă e acru...însă unora le plac agrişele.

Posted on 2 Decembrie 2006, in ortodocşi. Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. Pentru ca spuneai la un comentariu de la un text de mai jos ceva de literatura crestina, uite cea mai frumoasa poezie scrisa de mine pana acum :

    DUMNEZEU PLANGE CU GURA PANA LA URECHI

    Dumnezeu este cuminte, ca un grădinar,
    plantează meri prin tot raiul
    şi presară lumi peste tot când se plictiseşte

    lui Dumnezeu nu poţi să-i dai nimic, nu poţi să-i iei nimic

    toate sunt ale lui, de fapt, aproape toate sunt în El,
    şi tu şi viii & morţii tăi
    şi clădirile şi prima & ultima ta iubire
    şi colţii leului strânşi pe botul bivolului african,
    şi aburul sângeriu care îi înconjoară, precum o aură,
    prin care nu ştii ce se vede mai bine :
    moartea bivolului sau viaţa puilor de leu

    noi toţi, care ne frecăm unii de alţii întru slefuire,
    până sângerăm pe dinăuntru,
    torturatul şi torţionarul,
    scaunul, curentul, maneta, călăul şi condamnatul,
    seringa, vena, garoul şi cocaina, delicată şi vicleană
    ca zăpada nucleară

    Dumnezeu nu e frumos, Dumnezeu nu e urât,
    arată pur şi simplu obişnuit, ca un muncitor calificat,
    sau poate ca un om cu studii medii,
    care lucrează la o întreprindere de stat,
    aflată mereu pe linia de plutire,
    nici cu profituri spectaculoase, nici în faliment răsunător,
    El nu e VIP, nu îţi sare în ochi, nu vrea nimic, fiindcă ESTE

    când nu-l înţelegeam, am dus lupte grele cu el,
    Stăpânul e desăvârşit în luptă,
    când atacam se retrăgea,
    când stăteam mă hărţuia,
    când fugeam mă urmărea

    într-o seară, mi-a întins dreapta,
    aşa cum se întinde o sabie,
    m-am uitat la mâna lui butucănoasă, de tip muncitor,
    în palmă avea doar linia vieţii, o gaură
    şi lumină bătătorită, o mulţime de bătături orbitoare
    ca blitz-urile,
    a spus că le are de la cât ne mângâie când dormim

    pe braţ i s-a umflat o venă străvezie,
    prin care mi-am văzut curgând toată viaţa
    şi ne-am împăcat pentru totdeauna

    Dumnezeu se joacă cu copiii,
    îşi pune mâinile pe ochi şi le spune să se ascundă,
    dar El îi vede prin gaurile roşii,
    atunci, copiii par înrămaţi
    şi Dumnezeu îşi spune de fiecare dată că ar trebui să agaţe aceste tablouri animate în meri,
    dar asta ar însemna violarea liberului arbitru
    şi Dumnezeu nu face asta

    Dumnezeu zâmbeşte imperceptibil, când un liceean se crede buricul pământului
    şi se încruntă când un adult face asta

    diavolul şi-a scos pielea, a atârnat-o pe drumul către Rai,
    este şi astăzi umedă şi din ea curg umbre,
    unii se păcălesc, o consideră umbreluţă de soare
    şi se fac sloiuri negre sub ea

    diavolul e mereu ocupat, are multe concerne de condus,
    are politică de făcut
    şi acte de caritate televizate,
    e mereu la modă cu toate, de multe ori dă tonul,
    nu doarme niciodată, doar se relaxează, din când în când,
    în câte-o conductă de petrol, cică e dependent de miros,
    şi atunci mai izbucneşte un război devastator

    diavolul e mereu vesel, are ochelari cu ramă fină, de aur,
    când zâmbeşte arată ca un forceps deschis cât distanţa
    dintre urechiuşele unui copil perfect

    diavolul are apucături de aurolac,
    se droghează cu fumul de porţelan alb,
    pe care l-a strâns în punguliţe de la coşurile lagărelor naziste, când erau pruncii arşi de vii

    Dumnezeu e cuminte ca un grădinar,
    plantează meri prin tot Raiul
    şi presară lumi peste tot când se plictiseşte,
    Dumnezeu are bătături de lumină în palme,
    Dumnezeu joacă baba-oarba cu copiii,
    ei se ascund şi El îi soarbe din priviri,
    prin găurile din mâini

    Dumnezeu e singurul comunist creştin,
    prieten în mod egal cu pustnicii isihasti,
    cu barba până la brâu,
    care se plimbă, noaptea, pe apele lacurilor glaciare,
    cu pieptul în flăcări verzui
    şi cu vidanjorul care se roaga, în gând,
    în timp ce scoate mizeria din haznale

    tu, acum, eşti în interiorul lui Dumnezeu,
    cu toată lumea ta măruntă,
    nici nu ştii ce pierzi dacă nu recunoşti asta

    noaptea, El aruncă în geamurile unora
    cântecele nichelate ale câtorva păsări,
    fiindcă ei nu vor să-i dea cheie,
    se plimbă prin tranşee şi atunci, pentru plăgi,
    vine anotimpul cojilor trandafirii

    Dumnezeu e cuminte ca un grădinar,
    Dumnezeu nu râde niciodată în hohote,
    este echilibrat în toate,
    mai puţin în plâns,

    Dumnezeu plânge aşa cum se cuvine să plângă un Dumnezeu

    autentic

    Dumnezeu plânge cu gura până la urechi

  2. Ne-ai oferit clipe de o încântare superbă. În acestă seară i-am citit lui Agrişă versurile tale, nu ştiu ce a gândit. A tăcut şi a plecat la culcare. Ştiu doar să-ţi spun că el îndeobşte se culcă tâziu, dar acum din camera lui se aud din când în când tăceri profunde. Plânge sau se roagă. Să ne rugăm să fie amândouă.

  3. Poezia e excelenta si se leaga atat de bine cu spiritul [ POSTULUI 😉 ].
    Am citit si linkul la Gyr. Pacat ca e atat de politic. Ar fi fost mai bun poet decat legionar.

  4. Agrişă e legionar? Ce este un legionar? Ce era mai demult unul cam ştiu, dar acum?

  5. Nu e legionar, dar ar fi putut fi. Unii vor putea să-l numească şi aşa. Alţii vor spune că e comunist. Îl vor numi uneori: fundamentalist, anacronic sau dimpotrivă ecumenist şi libertin.
    Agrişă nu crede în schizofrenia modernă a multivalenţei atitudinii. De aceea e de părere că şi Gyr a fost la fel de poet pe cât de legionar şi viceversa. Dar nu a înţeles de ce aţi pomenit de legionari. I-am spus eu, şi nu cred că am greşit, lui intrigueeall i-a scăpat mesajul poeziei lui Gyr în contextul dat şi i-a derapat mintea spre etichete. Fii pe pace, şi noi pătim la fel. Dar ne tratam. 😀

  6. Nu e de condamnat că am adus vorba. Azi dacă eşti patriot şi ortodox, eşti legionar. Întebam ce e azi un legionar. Voiam sa aflu opinia voastră.

  7. azi la TVR1 jurnalul prezenta ingrijorarea nascută din prezenţa extremismului pe net.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: